„Oraşe de hârtie” de John Green – Recenzie și Citate

Margo Roth Spiegelman, o tânără în ultimul an de liceu, îl inlclude în planurile sale aventuroase pe vecinul Quentin Jacobsen care o plăcea încă din copilărie. Lucrurile iau o turnură atunci când Margo dispare și aparent nu lasă vreo urmă. Însă Quentin, cu ajutorul unor indicii lăsate subtil de fată, pornește în căutarea ei într-o călătorie prin cartiere părăsite și „orașe de hârtie”. Scopul călătorie se dovedește a fi altul decât ne poate părea la prima vedere.

Un roman amuzant cu gânduri profunde despre viață. O lectură placută pentru adolescenți, dar și pentru cei care vor să-și amintească emoțiile ultmului an de liceu, primele iubiri și planuri de viitor.

Vezi cartea „Orașe de hârtie” de John Green.

Cartea lui John Green scoate în evidență diferența dintre tipul de educație din familia lui Margo și cel din familia lui Quentin. La fel, autorul lasă să se înțeleagă importanța cercului de prieteni asupra comportamentului și a deciziilor luate.

Foarte interesantă este partea cu căutarea și descifrarea indiciilor lăsate de Margo. E un fel de „Codul lui Da Vinci” pentru adolescenți, în care simbolurile sunt înlocuite cu citate din cartea „Fire de iarbă” de Walt Whitman și însemnări pe harta Statelor Unite.

---

Citate din carte

„Lui Margo i-au plăcut dintotdeauna misterele. Și ținând cont de ceea ce a urmat, mereu m-am gândit că a iubit atât de mult misterele, încât a devenit ea însăși unul.”

„Dacă mi s-ar spune vreodată că nu mai am decât o zi de trăit, mă voi duce direct spre culoarele pustii de la liceul Winter Park, unde se știe că o zi durează o mie de ani.”

„Lumina, vizibila amintire a Luminiii Invizibile.”

„- Întotdeauna mi s-a părut ridicol când oamenii își doresc să se combine cu cineva doar fiindcă persoana respectivă e drăguță. E ca și cum ai alege cerealele de dimineața în funcție de culoare, nu de gust.”

„- Știai că, în aproape toată istoria speciei umane, speranța de viață era de sub treizeci de ani? Adică, te puteai baza pe vreo zece ani de viața de adult, nu-i așa? Nu existau planuri. Nu exista timp de plănuit lucruri. Nu exista timp pentru un viitor. Dar speranța de viață a devenit din ce în ce mai mare, iar oamenii au început să aibă din ce în ce mai mult viitor, așa că au început să se gândească din ce în ce mai des la el. La viitor. Iar acum viața a devenit viitorul. Ne petrecem fiecare moment al vieții pentru viitor – mergem la școală ca să putem merge la facultate ca putem prinde un loc bun de muncă bun ca să ne putem cumpăra o casă drăguță ca să ne putem permite să ne trimitem copii la facultate ca să poată prinde un loc de muncă bun ca să-și poată cumpăra o casă ca să-și poată permite să-și trimată copiii la facultate.”

„- Ce planuri aveți în seara asta?

Iar Margo a zis:

– Nimic special. Tu?

Iar el a răspus:

– Eu termin tura la unu și apoi mă duc la un bar pe strada Orange, dacă vrei să vii și tu. Dar va trebui să-l lași pe fratele tău acasă; paznicii chiar verifică buletinele.

Poftim? Fratele?

– Nu sunt fratele ei, am spus, uitându-mă la tenișii tipului.

Iar apoi Margo a început să mintă:

– De fapt, el e vărul meu, a spus ea.

Apoi s-a lipit de mine și și-a petrecut o mână în jurul taliei mele, astfel încât i-am simțit fiecare deget strângându-mi șoldul.

– Și iubitul meu, a adăugat.”

Tipul și-a dat ochii peste cap și a plecat, însă mâna lui Margo a mai rămas pe mine preț de un minut, iar eu am profitat de ocazie să-mi petrec brațul în jurul ei.”

Cartea a fost ecranizată în 2015 cu Nat Wolff și Cara Delevingne în dristribuție.

„Își mișca degetele prin aer de parcă ar fi cântat la pian.”

„- De aproape, toate lucrurile sunt mai urâte, a spus ea.

– Nu și tu, am răspuns fără să mă gândesc ce spun.

Cu fruntea încă lipită de sticlă s-a întors spre mine și mi-a zâmbit.

– Uite un sfat: ești drăguț atunci când ești sigur pe tine. Și mai puțin drăguț atunci când nu ești.”

„Te-am ales pe tine. Iar apoi și tu m-ai ales.

Acum se uita la mine.

– Iar asta e un soi de promisune. Cel puțin pentru această seară. La bine și la rău. În sărăcie și în avuție. Până ce zorii ne vor despărți.”

„La un moment dat trebuie să încetezi să te mai uiți la cer, altminteri într-o zi ai să te uiți în jos și-ai să vezi că și tu ți-ai luat zborul.”

„Până atunci nu mai plânsesem pentru Margo, dar acum am făcut-o, izbind pământul și țipând fiindcă nu era nimeni care să mă audă: îmi era dor de ea îmi era dor de ea îmi era dor de ea îmi era dor de ea.”

„- Cu cât lucrez mai mult cu oamenii, a spus el, cu atât îmi dau seama că duc cu toții lipsă de oglinzi bune. Pentru oricine e foarte greu să ne arate așa cum suntem, iar pentru noi e extrem de greu să arătăm cum ne simțim.”

„Margo îmi spusese: plăcerea nu constă în a face acel lucru; plăcerea constă în a-l plănui.

„Este atât de greu să pleci – până ce pleci. Și apoi devine cel mai ușor lucru din lume.”